Orgolii vechi și noi

Posted: December 6, 2013 in Feelings
Tags: , , , , , , , ,

Nu există om fără orgoliu. Orgoliul este în fiecare din noi, într-o doză mai mică sau mai mare. A nu fi orgolios înseamnă a te lăsa umilit.

orgoliuSuntem însetați de putere, ne dorim să-i înjosim pe ceilalți, să-i facem să se simtă inferiori nouă.

Punem orgoliul mai presus de noi înșine, mai presus de sentimentele noastre, mai presus de orice. Călcăm în picioare oameni și principii în numele unui orgoliu bolnav. Suntem lipsiți de moralitate.

Ne lovim adesea de orgoliul altora. Și de multe ori acești oameni ne atrag inexplicabil. Prin orgoliul lor ne provoacă să le răspundem cu orgoliu.

Și în felul acesta orgolioșii își atrag de partea lor alți orgolioși, totul devenind o luptă pentru putere, pentru supraviețuire. Este acea putere pe care ne-o dorim pentru a  astupa un gol interior. O demonstrație de viață din care vrem să ieșim învingători.

Credem că a fi orgolioși este același lucru cu a avea încredere în noi înșine.  Nu este nici pe departe încredere. Este o falsă putere în care se încred oamenii singuri și speriați.

Orgoliul ne orbește. Ajungem  într-un punct în care avem  o părere excelentă despre noi și o atitudine aproape indiferentă și uneori sfidătoare față de persoanele din jur.  Ne simțim valoroși, importanți, mândri. Ne hrănim cu aprecieri.

Orgoliul ne ridică, dar ne și coboară. Putem urca undeva sus, deasupra tuturor, și de acolo să cădem în gol.

Astăzi putem avea încredere în noi, iar mâine să tindem către vanitate. Ne încăpățâna să credem și să demonstrăm că avem întotdeauna dreptate. În unele  momente nu putem trece cu vederea, ierta. Suntem  prea orgolioși să acceptăm că e firesc să  mai  și pierdem.

Sunt orgolioasă. Cu toții suntem. Și uneori îmi pare rău pentru că  sunt prea orgolioasă. Asta și din  cauză că am întâlnit persoane mult mai orgolioase ca mine și m-au antrenat în acest joc mizerabil. Dar asta sunt eu. Dacă nu aș avea un pic de orgoliu, nu aș avea personalitate. M-aș lăsa călcată în picioare, umilită. Nu aș vrea ca ceilalți să mă vadă cum sufăr pentru că aș părea slabă, vulnerabilă în fața lor. Și asta vine din orgoliu.

terapiedanaalecu16sept2011Orgoliul strică tot: o relație, o prietenie, o iubire. Sunt momente în care nu putem recunoaște că am greșit, așteptăm ca ceilalți  să facă  primul pas.  Și poate ei așteaptă  de la noi același lucru. Orgoliul ne face să fim răi, să ridicăm un zid între noi și ceilalți în speranța că nu vom suferi, ne înăsprește inima șă ne împiedică să iubim.

Orgoliul vine din frică, din frica de a nu fi respinși și  îl folosit ca pe  un scut de apărare, fără să ne dăm seama. Suntem prea orgolioși și fricoși  ca să mai acționăm,  să  ne luăm inima în dinți și să spune exact ce simțim, pentru a lăsa trufia deoparte și a încerca să ne mai dăm o șansă. Considerăm că este un semn de slăbiciune. Și din cauză acestui orgoliu orb, pierdem.

Când oare va sosi momentul  în care vom uita de orgoliu şi de egosim şi vom lupta pentru inimile noastre?

Suntem doar niște pisicuțe care se cred lei!

P.S : Tăcerea mă roagă și gândul mă ceartă!

Advertisements
Comments
  1. Crisego says:

    Eu zic ca de multe ori orgoliul mascheaza carentele pe care le avem…sau cel putin asta ne dorim sa fie intrebuintarea sa…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s